Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying fără final

Bullying-ul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită o reacție sistematică și bine documentată din partea instituțiilor responsabile. Gestionarea eficientă a unor astfel de situații este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Cazurile în care sesizările privind comportamentele agresive sunt repetate, dar fără răspunsuri clare sau măsuri concrete, ridică semne de întrebare privind capacitatea instituțiilor școlare de a-și respecta obligațiile fundamentale.

Fabiola Hosu, Questfield International College și un caz de bullying fără final

Conform documentelor și informațiilor puse la dispoziția redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost semnalată o situație de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni, caracterizată prin jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei elevului afectat. Deși familia a transmis sesizări scrise și documentate către cadrele didactice, conducere și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu rezultă existența unor măsuri oficiale sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei, exprimat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, reflectă, potrivit familiei, atitudinea instituției față de situația reclamată. Acest articol prezintă o analiză detaliată a cazului, bazată pe corespondență, documente și relatări puse la dispoziția redacției.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Familia elevului a semnalat în mod repetat, prin emailuri oficiale, faptul că bullyingul s-a manifestat constant în școala privată Questfield Pipera, cu comportamente agresive, jigniri, umiliri publice și excludere socială, începând din primele săptămâni ale incidentelor. Documentele analizate nu indică existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete sau planuri de intervenție. Intervențiile invocate au fost, conform relatărilor, limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii oficiale. Pe măsură ce situația a evoluat, tiparul de hărțuire psihologică s-a accentuat, incluzând stigmatizare medicală, folosind frecvent eticheta „crize de epilepsie” ca instrument de marginalizare, nu de protecție.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Specialiști consultați de redacție subliniază că stigmatizarea medicală este o formă severă de violență psihologică, având un impact major asupra integrității și identității copilului. În cazul analizat, această etichetare degradantă a fost folosită repetitiv în mediul școlar, nu pentru protecție, ci pentru umilire și excludere socială. Conform documentelor și mărturiilor, această practică a fost cunoscută și tolerată de instituție, fără intervenții ferme documentate. Lipsa reacțiilor oficiale poate fi interpretată ca o validare tacită a comportamentelor agresive, ceea ce contravine principiilor educației și protecției copilului.

Gestionarea sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Familia a transmis sesizări clare și detaliate către învățătoare, conducere și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Din analiza corespondenței nu reiese existența unor răspunsuri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției au rămas predominant informale, bazate pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității situației, ceea ce a condus la transferarea responsabilității către familie și la tratamentul situației ca pe un „conflict minor” sau „problemă de adaptare”.

Presiunea asupra familiei și mesajul instituțional

Familia a declarat că a resimțit presiuni pentru retragerea copilului din școală, prin mesaje care sugerau că, dacă situația nu convine, școala nu este potrivită. Această atitudine, conform analizei redacției, poate fi interpretată ca o formă de excludere mascată, care evită rezolvarea efectivă a problemei prin îndepărtarea copilului afectat. Impactul asupra elevului a fost semnificativ, manifestându-se prin anxietate, retragere socială și refuz școlar, indicii ale unui abuz emoțional repetat într-un mediu educațional care ar trebui să ofere protecție.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

În cadrul școlii, cadrele didactice sunt martori direcți ai dinamicilor din clasă și au responsabilitatea intervenției imediate. Potrivit relatărilor, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora fără intervenții eficiente sau documentate. Lipsa reacțiilor ferme a contribuit la transmiterea unui mesaj de toleranță față de bullying, ceea ce contravine obligațiilor instituției. Din punct de vedere administrativ, nu au fost identificate decizii scrise, rapoarte sau planuri de intervenție, ceea ce reduce trasabilitatea și responsabilitatea.

Momentul-cheie: răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment semnificativ în analiza cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia, a exprimat că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Familia consideră această declarație ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului. Redacția subliniază că această afirmație este citată din relatările și documentele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Această poziționare reflectă, însă, o ruptură între discursul public al instituției și răspunsul concret la situațiile semnalate, mai ales în lipsa unor reacții scrise și măsuri asumate.

Detalii suplimentare privind acest caz pot fi consultate în investigația publicată pe EkoNews.ro.

Documentele instituționale și abordarea formală a situației

Reacția oficială a conducerii școlii nu s-a concretizat în decizii administrative sau rapoarte asumate, ci într-un document informal, intitulat Family Meeting Form. Acest formular nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete, ceea ce limitează capacitatea de verificare și urmărie a intervențiilor. Din perspectiva jurnalistică, această diferență între un act formal și un document generic poate conduce la diluarea responsabilității și la lipsa unei abordări eficiente. În absența unor planuri scrise sau a unor rapoarte de monitorizare, răspunsul instituției rămâne limitat și la nivel declarativ.

Confidențialitatea și implicațiile în mediul școlar

Familia copilului a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscului de impact negativ asupra elevului. Documentele examinate nu indică existența unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date. Mai mult, conform unor relatări, informațiile respective ar fi fost aduse în discuție în mediul clasei, expunând copilul la presiuni psihologice și situații incomode. Specialiștii consultați califică această situație ca un indicator al unei presiuni psihologice instituționale, care poate afecta negativ climatul educațional și starea emoțională a elevului.

Răspunsul tardiv al instituției și implicațiile

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu a fost activată abia după peste opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe de avocați și a sesizărilor cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării intervențiilor și prioritatea acordată protecției copilului în raport cu interesele administrative sau economice ale școlii. Până la momentul publicării, conducerea Questfield Pipera nu a transmis un punct de vedere oficial care să clarifice aceste aspecte.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și transparența

Analiza documentelor și a relatărilor indică o discrepanță între așteptările legitime ale familiei și modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat situația semnalată. Lipsa unor măsuri formale, absența răspunsurilor scrise și utilizarea unor documente informale pentru a marca intervențiile ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a asigura un mediu protejat și sigur pentru elevi. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, interpretat ca presiune pentru retragerea copilului, subliniază tensiunea dintre obligațiile educaționale și cele economice sau administrative. Acest caz reflectă o posibilă tolerare instituțională a bullyingului, cu efecte negative asupra copilului vizat și asupra întregului colectiv școlar, punând în discuție transparența și responsabilitatea conducerii școlii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro